Va recomand Google Maps. Business, not pleasure. Si cu siguranta not pleasurable. O calatorie la care nu ne-am fi gandit ca o sa o facem nici in viitorul apropiat, nici in cel indepartat. Singurul gand care revine zilnic este ca daca vrei sa apreciezi Romania, atunci stai cel putin o luna in Aktau, Kz. Fie ca e vorba de clima, vegetatie, educatie, obiceiuri, alimentatie, oameni, arhitectura, etc.
Dar sa incepem cu inceputul. Calatoria cu avionul. Nu ai zbor direct. Din multiplele variante de escala, am ales-o pe cea mai simpla pt noi si anume escala in Istanbul de 6 ore pe timpul noptii. Am zis ca e mai ok asa, ca va dormi copilul, ca nu e cu program de masa solida, e ok doar cu lapte, etc. Majoritatea socotelilor ne-au si iesit cum trebuie. Mai putin presupunerea ca David va dormi in cele 6 ore de stat in aeroportul din Istanbul. Nu a dormit, ba mai mult, pt ca doar ce a descoperit mersul tinut de manuta a vrut sa il exerseze continuu. In timpul calatoriei cu avionul in schimb, totul a mers foarte bine. Dormit, relaxat, locuri in fata cu spatiu mult.
Adaptarea la fusul orar. Aici suntem cu doua ore in plus fata de Bucuresti. Poate parea putin, dar ne-a luat vreo trei zile sa ne adaptam la el, fara presiuni sau programe speciale. Pur si simplu, si-a dat seama singurel, treptat, de schimbarea programului. Nu sunt adepta trezitului copilului ca s-a facut 8 sau 9, ci il las sa doarma cat are nevoie, iar prin aceasta prisma nu am facut nimic deosebit pentru a ii modifica orele de somn.
Alimentatia. Aici a fost cel mai dificil. Fiind in mijlocul stepei, nu ai o varietate bogata de alimente. Iar atunci cand ai si un copil mic pe care ai inceput sa il diversifici si iti doresti cat mai multe alimente din toate grupele, owh well… ai o problema. In schimb, partea pozitiva este ca totul are gust, miros si arata delicios. Pentru ca aici inca nu s-au bagat nenumarate E-uri si antioxidanti si coloranti si etc. Nu zic ca nu sunt deloc, ci ca nu sunt in cantitatea in care sunt la noi. Deci principiul este putin, dar bun.
Activitati. Ca regula generala, vorbim despre o societate in care fiecare familie are cel putin 2 copii, prin urmare totul este structurat astfel incat copii sa fie bineveniti oriunde. Oricat de urate ar fi trotuarele, exista rampa peste tot. Oricat de putina vegetatie ar exista, exista zone de joaca pentru copii la fiecare doua blocuri. Daca iesi la orice restaurant sau cafenea, ai fie loc de joaca cu supraveghetoare, fie loc de joaca simplu, iar la orice bar – oricat de mic ar fi – ai cel putin cateva jucarii. Si nimeni nu este deranjat niciodata de copii, de zgomotul facut de ei, de dezordinea lor sau de alte prostioare. Ceea ce iti da un sentiment minunat de relaxare.
Va urma